This is the Romanian version of How I learned Romanian in 37 Easy Steps (edited for content and clarity), which will be appearing in my new book Balada Supravieţuitorului a lui Sam cel Român. Translation done by the fabulous Diana Lupu. Enjoy!

Majoritatea românilor sunt destul de surprinşi când află că un american le vorbeşte limba.  Sunt întrebat adesea cum anume am reuşit să învăţ să vorbesc româna.  Floare la ureche!

Pasul 1 – Vorbeşte italiană şi spaniolă şi apoi râde şi dă din mână când auzi de limba română.  La urma urmei sunt toate limbi latine, nu?  Sunt practic identice!

Pasul 2 – Întâlneşte-te cu nişte români în Statele Unite, roagă-i să-ţi spună nişte cuvinte.  Ţine minte doar unul – opt – cifra.  Serios.  În prima zi când am ajuns în România era singurul cuvânt pe care îl ştiam.

Pasul 3 – Mergi în România, întâlneşte-te cu 5012 oameni care vorbesc toţi engleză (bineînţeles) şi, prin urmare, nu te învaţă română deloc.

Dintr-un motiv oarecare nu cumpăra nici un dicţionar român-englez din România.

Pasul 4 – Întoarce-te în SUA, caută în fiecare librărie din oraşul tău şi dă-ţi seama că, deşi sunt suficiente dicţionare şi cursuri şi liste cu verbe pentru portugheză şi rusă, nu există nimic pentru limba română.  Absolut nimic.

Du-te la cea mai mare librărie online din America şi cumpără literalmente singurul dicţionar român-englez disponibil, tipărit pentru prima dată în 1946 şi neschimbat de atunci.

Pasul 5 – În fiecare zi când eşti la lucru, tipăreşte un articol dintr-un ziar românesc disponibil online.  Foloseşte-ţi dicţionarul antic şi încearcă să traduci articolul cuvânt cu cuvânt.

Notă: Acest lucru a fost deosebit de “plăcut” deoarece nu ştiam că autorităţile române au decis schimbarea ortografiei după 1989.  Ce mişto!

Găseşte doar jumătate dintre cuvintele din ziar în dicţionarul tău.  Fii confuz timp de, hmm, un an sau doi referitor la cum se poate ca dicţionarul tău să nu aibă jumătate dintre cuvintele care apar într-unul dintre principalele ziare din România.

Pasul 6 – Spune-le prietenilor tăi că înveţi limba română pentru a o putea vorbi atunci când vei merge în România.  Primeşte felicitări de la toţi cu ocazia apropriatei vacanţe în Italia.

Pasul 7 – Mergi în România de încă câteva ori, vorbeşte doar engleză şi astfel învaţă doar câteva cuvinte.

Pasul 8 – Găseşte şi cumpără în sfârşit un curs audio al limbii române.  Yupi! Îl bagi în casetofonul maşinii şi înveţi româna zilnic pe drum spre lucru.  Apoi afli că există doar o lecţie disponibilă şi înveţi să spui bună ziua cu accentul potrivit iar apoi păi, ne pare rău.

Pasul 9 – Te muţi în sfârşit în România.  Gata cu vizitele pentru tine!

Pasul 10 –  Începe să mergi la magazin singur şi fii întotdeauna extra super sigur că te poziţionezi în aşa fel încât să poţi citi cifrele de la casa de marcat fiindcă nu poţi înţelege aşa-zisele “numere” pe care ţi le spune casieriţa.  Spune bună ziua dacă încearcă să stea de vorbă cu tine şi dă din cap, zâmbeşte şi mormăie.

Pasul 11 – Dă-ţi în sfârşit seama că modul “oficial” de a spune numerele este complet diferit de cel în care românii le spun de fapt.

De exemplu: pai-spre-zece este pronunţia OFICIALĂ pentru 14.  Pronunţia “reală” a românilor este paişpe.

Pasul 11b – Asigură-te că niciodată nu comanzi 2 unităţi din ceva fiindcă e o cifră care e “masculin” pentru unele lucruri şi “feminin” pentru altele şi nu ştii niciodată care e care.

Aşadar, chiar dacă vrei doua lucruri, trebuie mereu să ceri trei!

Pasul 12 – Începe să vorbeşti cu ţigani, mai ales cerşetorii care te abordează (trebuie doar să stai într-un loc suficient timp şi vin ei la tine).  Sunt singurii care vor fi destul de răbdători încât să stea şi să vorbească cu tine în română.

Pasul 13 – Mergi pentru prima dată cu trenul fără ca să te ajute cineva.

Pasul 14 – Ai parte de o ceartă colosală cu proprietara, care nu prea vorbeşte engleză dar cu siguranţă e nemulţumită de abilităţile tale de curăţare a apartamentului.  La un moment dat îţi va ordona să cureţi aragazul cu o periuţă de dinţi.

Pasul 15 – Dă-ţi în sfârşit seama că înainte de 0900 trebuie să spui  bună dimineaţa, bună seara după 1800 şi după amiaza e “după ce ai mâncat” (după masa).

Pasul 16 – Mută-te pe o stradă al cărei nume se termină în “ului” şi în sfârşit, ÎN SFÂRŞIT, înveţi cum să pronunţi acest sufix.

Pasul 17 – Continuă să întâlneşti români (inclusiv prietene) care vorbesc engleză mai bine decât tine, corodându-ţi astfel creierul deja ruginit şi abilitatea lui de a învăţa o nouă limbă.

Pasul 18 – Uită-te la televizorul tău care nu are televiziune prin cablu sau satelit şi prinde un singur canal (PROTV – televiziune pentru profesionişti?).  90% din programe sunt emisiuni americane subtitrate, care ajută puţin.

Scrâşneşte din dinţi şi forţează-te să te uiţi la “comedii” româneşti ca Trăsniţi în NATO (despre nişte soldaţi aiuriţi care îşi fac de cap în cazarmă) şi La Bloc (despre o echipă de vecini zăpăciţi).

Pasul 19 – Mută-te în alt oraş, cu televiziune prin cablu şi o prietenă care iubeşte emisiuni ca Surprize, Surprize (o tortură) şi Schimb de Mame care e destul de bună.

Vei putea să vezi în apartamentele participanţilor şi să-ţi dai seama că nu eşti singurul care are pereţii acoperiţi cu icoane şi o grămadă de macrameuri împodobind mesele şi alte mobile.

Pasul 20 – Într-o zi, la magazin, când totalul e 60,000 lei, îi dai casieriţei 110,000 lei iar când îţi aruncă o privire confuză, formulezi prima ta propoziţie în română – “Ca restul să fie 50,000 lei”.  Iar ea va zâmbi şi îţi va da într-adevăr o bancnotă de 50,000 lei ca rest.

Pluteşte apoi acasă.

Pasul 21 – Cunoaşte-i pe părinţii prietenei tale, despre care crezi în mod greşit că nu vorbesc engleză.  Fii “obligat” să bei cu tatăl prietenei tale şi schimbă poveşti şi ironii iar apoi află, când eşti destul de ameţit, că de fapt (hopa!) mama vorbeşte engleză destul de bine.  Din fericire ai păstrat discuţiile despre sex la minim – cel puţin aşa crezi.

Pasul 22 – Începe să-ţi arăţi măiestria în română, mai ales începând conversaţii cu taximetriştii.

La rândul lor, aceştia cred că eşti maghiar.  Îţi iau 6 luni să afli că vorbeşti româna exact ca Marko Bela aşa că neapărat trebuie să fii maghiar.

Notă: Mai târziu ajungi să-l imiţi pe Marko Bela pentru a-ţi distra prietenii.

Pasul 23 – Împrieteneşte-te cu un român, care vorbeşte engleza minunat, şi cu o prietenă de-a lui care nu vorbeşte engleză deloc.  Cei doi încep să iasă împreună când, dintr-o dată, el acceptă o slujbă în alt oraş şi cumva o “moşteneşti” pe ea.

Yupi, acum ai primul prieten care nu vorbeşte engleză!

Pasul 24 – Continuă să te întâlneşti cu ea, ajunge să-i cunoşti pe colegul de cameră, unchiul, mama, tatăl şi varii alţi oameni, dintre care nici unul nu vorbeşte engleză.  Sunt toţi din Maramureş, unde aparent este interzis prin lege să înveţi engleza.  Ei bine, pierderea lor şi câştigul tău!

Mergi în sfârşit în Maramureş şi ieşi în oraş, întâlneşte-te cu o grămadă de maramureşeni şi află că nici ei vorbesc nici măcar o boabă de engleză.  Vorbeşte în română până îţi cade limba din gură.

Pasul 25 – Continuă să vorbeşti cu taximetrişti şi chicoteşte de plăcere când, ocazional, găseşti un şofer căruia îi place să vorbească şi să-şi verse oful fie legat de străini şi/sau maghiari fără să ştie în acest timp că tu nu eşti român.  Ha haa!

Notă: Poţi face asta prin mormăieli.  Mulţi de “da” şi mormăit şi nimeni nu va afla vreodată *râs diabolic*

Pasul 26 – Începe să cumperi cărţi pentru copii în limba română precum Capra Cu Trei Iezi.  Acum ştii de ce naiba nu a fost tradusă vreodată în engleză – este extrem de macabră şi sângeroasă şi le-ar da copiilor americani coşmaruri timp de săptămâni.

Pasul 27 – Cumpără o carte cu poezii româneşti (Eminescu), oftează şi dă-ţi seama că nu le vei înţelege nici în 10.000 de ani.  Mergi la copacul lui special din Iaşi, fă o poză în faţa lui şi consideră asta un câştig.

Pasul 28 – Ia un milion de trenuri în toate direcţiile, de la Craiova la Oradea la Botoşani la Constanţa şi bineînţeles la Bucureşti.

Intră în conversaţie cu personajele colorate care călătoresc cu trenul şi treci prin multe aventuri minunate, dintre care unele nu vor fi menţionate vreodată.  Îmi pare rău, dar există o regulă – ce se întâmplă pe CFR rămâne pe CFR.

Pasul 29 – Vorbeşte în română cu români care nu vorbesc engleza şi condu o căruţă cu lemne, trăieşte într-un sat, dansează pe manele, enervează un preot, ia o armă de la un jandarm beat şi aproape începe un război.

Pasul 30 – Vorbeşte româna chiar şi cu românii care vorbesc engleză şi ascultă-i spunându-ţi iar şi iar că nu le vorbeşti limba foarte bine.

Între timp, bineînţeles că sunt liberi să măcelărească limba engleză şi să se certe cu tine în privinţa asta, fiind cât se poate de mândri de cât de superioare sunt cunoştinţele lor de engleză comparativ cu ale tale.

Pasul 31 – Continuă să vorbeşti română cu oricine, inclusiv un bătrân fără dinţi, ţigani, cerşetori, beţivi, ţărani (care spun a-ci în loc de a-ici), oameni din Oltenia (care au propriul lor timp verbal), oameni din Bucureşti, oameni din Banat şi, desigur, moldoveni – fiecare având propriul accent, jargon, pronunţie şi chiar cuvinte complet diferite.

Pasul 32 – Mergi la Bucureşti şi întâlneşte-te cu unul dintre actorii din La Bloc şi spune-i cum serialul te-a ajutat să înveţi româna şi ce emisiune mizerabilă a fost iar el râde şi e de acord sută la suta, ia loc şi bea o bere cu tine în timp ce-ţi povesteşte o grămadă de anecdote.

Numele personajului său în serial era “Americanul” şi găseşti asta ironic şi amuzant ACUM dar era extem de frustrant şi bizar pe vremea când urmăreai emisiunea.

Pasul 33 – Eşti oprit pe stradă şi eşti întrebat cum se ajunge undeva (de obicei la CEC).  Rânjeşti cu satisfacţie supremă fiindcă, nu doar că ştii unde e clădirea, dar poţi explica cum să ajungi acolo în română.

Deoarece românii dau, în mod genetic, cele mai proaste indicaţii din lume, te consideri un erou pentru bravele serviciile aduse în acest sens.

Pasul 34 – Începe să înveţi rusa şi apoi uită-te cum o mulţime din părţile ciudate ale gramaticii şi sintaxei române încep să aibă sens.

Pasul 35 – Începe să-i ajuţi pe prietenii tăi maghiari şi pe studenţii străini să înveţe româna.

Pasul 36 – Mergi la Bucureşti şi fă pe cineva să creadă că eşti un vorbitor nativ din Ardeal.  Yupi!!! În sfârşit ai reuşit să vorbeşti româna atât de bine încât oamenii cred că eşti român.

Pasul 37 – Spune-le tuturor despre cum vorbeşti acum româna în mod oficial şi ai fost încoronat regele României şi nu impresiona pe absolut nimeni cu asta.  Dar eşti fericit şi asta e ce contează.

Vezi?  Nu a fost chiar aşa de greu.  A durat doar vreo 10 ani :)